Feudalismul este o structură socială, economică și politică sofisticată care s-a dezvoltat de-a lungul istoriei în multe regiuni ale lumii. Comunitățile tribale, instituțiile romane și bizantine, precum și sistemele sociale prefeudale, sunt cele în care își are rădăcinile.

Structuri sociale prefeudale

Societăți tribale și clanuri

Sistemele sociopolitice din trecut erau foarte diferite de cele din prezent. Tribul a fost unul dintre primele tipuri de organizare socială. Triburile erau grupuri sociale care erau conectate prin rudenie, valori comune și trăsături culturale. Erau un popor nomad care se deplasa în funcție de anotimpuri și care vânau pentru a se întreține. Când triburile s-au extins ca mărime, au început să se adune într-o singură locație și să creeze structuri sociale mai complexe.

În cadrul tribului existau frecvent grupuri mai mici, cunoscute sub numele de clanuri. Un șef sau o căpetenie era șeful unui clan, care se baza pe linia de sânge. Șeful era însărcinat cu menținerea ordinii în cadrul clanului și cu medierea conflictelor dintre membrii clanului. Clanurile se angajau frecvent în conflicte intertribale, iar șeful își escorta oamenii în luptă.

Egalitare prin natura lor, comunitățile tribale permiteau tuturor să participe la luarea deciziilor. Șeful nu era un conducător în sensul modern al cuvântului. El era mai degrabă un pacificator, capabil să aducă părțile împreună și să rezolve disputele.

Femeile au jucat roluri importante în cadrul comunității în mai multe comunități tribale. Ele erau responsabile de întreținerea casei, de creșterea copiilor și de procurarea hranei. Femeile puteau fi șefi sau șamani, de exemplu, sau dețineau alte roluri puternice.

Triburile și clanurile au început să se unească pentru a forma organizații mai mari pe măsură ce societatea devenea mai sofisticată. Din acest motiv, s-au format regate și imperii, care au dat naștere în cele din urmă feudalismului. Cu toate acestea, anumite civilizații din zilele noastre încă mai pot observa efectele societății tribale și ale clanurilor. De exemplu, numeroase triburi de nativi americani continuă să își mențină sistemele sociale și credințele obișnuite.

Instituții romane și bizantine

Unul dintre cele mai importante imperii din istorie, Imperiul Roman și-a lăsat amprenta asupra Europei și a altor continente prin instituțiile și legile sale.

Imperiul Bizantin a înflorit în Orient după căderea Imperiului Roman de Vest în anul 476 d.Hr., păstrând multe dintre obiceiurile și instituțiile predecesorului său. Ideea de cetățenie, care acorda oamenilor drepturi juridice și politice în cadrul imperiului, a fost una dintre cele mai importante instituții romane.

Feudalismul a fost, de asemenea, puternic influențat de sistemul juridic roman. Dreptul roman a stabilit principiile fundamentale ale proprietății și contractelor și s-a bazat pe ideea de reguli scrise și precedente juridice. Aceste idei juridice au fost încorporate mai târziu în regimurile feudale, în care proprietatea funciară și acordurile dintre lorzi și vasali erau esențiale pentru cadrul social și economic.

Prin structura sa organizatorică, Imperiul Bizantin a contribuit la dezvoltarea feudalismului. Fiecare provincie din imperiu era condusă de un guvernator pe care împăratul îl numea. Sistemul feudal, în care seniorii aveau puteri comparabile asupra vasalilor și teritoriului lor, a fost influențat de acest sistem de control centralizat și de delegare a autorității.

În plus, Imperiul Bizantin a fost un centru imens pentru comerț și afaceri, ceea ce a avut un mare impact asupra modului în care feudalismul s-a dezvoltat din punct de vedere economic. Comercianții și negustorii bizantini au călătorit prin Mediterana și dincolo de ea, aducând mărfuri și concepte în Europa și în Orientul Mijlociu.

Feudalismul în Europa

Regatele francilor și Carol cel Mare

Odată cu prăbușirea Imperiului Roman de Vest, în secolul al V-lea d.Hr., au început să existe regatele francilor. Multe triburi germanice care au venit în Galia, Franța de astăzi și Belgia, au fost inițial la conducerea acestora. Aceste triburi îi cuprindeau, printre alții, pe franci, burgunzi, vizigoți și ostrogoți.

Cel mai dominant și influent trib a fost cel al francilor, care a dat numele regatului. Aceștia au fost conduși de mai mulți monarhi puternici, printre care Clovis, care a devenit creștin în anul 496 d.Hr. și a format un parteneriat eficient cu Biserica. Această relație le-a oferit conducătorilor franci un aliat puternic în conflictele lor cu alte triburi și regate, precum și credibilitate religioasă.

Sistemul social și politic al regatului a ajuns să semene cu ceea ce astăzi se numește feudalism sub conducerea francilor. Deși regele era cel care conducea în cele din urmă, regatul era condus de o rețea de vasali și lorzi. Fiefurile, sau pământurile, erau oferite acestor vasali și lorzi în schimbul fidelității și serviciului militar față de rege. Exista un sistem de nobilime ereditară, deoarece fiefurile erau adesea transmise în cadrul aceleiași familii din tată în fiu.

Dintre regii franci, Carol cel mai ilustru și mai prosper a fost Carol cel Mare, care a domnit între 768 și 814 d.Hr. După o serie de bătălii militare, și-a mărit regatul și a preluat mai multe națiuni, inclusiv porțiuni vaste din ceea ce este astăzi Franța, Germania și Italia. Tot el a instituit un guvern central puternic și un set de legi care au contribuit la unificarea regatului.

Apariția feudalismului a fost influențată în mod semnificativ de domnia lui Carol cel Mare. Pentru a conduce regatul și a menține ordinea, acesta s-a bazat în primul rând pe vasalii și seniorii săi. Pentru a-și impune regulile și pentru a se asigura că vasalii săi își îndeplinesc obligațiile, a înființat și un sistem de missi dominici, sau mesageri regali, care călătoreau prin regat.

Dezvoltarea cavaleriei, un cod de conduită pentru cavaleri care acorda prioritate onoarei, curajului și loialității, a avut loc, de asemenea, în timpul domniei lui Carol cel Mare. Cavalerismul a devenit o componentă crucială a societății medievale și a contribuit la definirea legăturii dintre conducători și vasalii lor.

În concluzie, creșterea feudalismului în Europa a fost ajutată în mare măsură de regatele francilor și de domnia lui Carol cel Mare. Aceștia au creat o structură socială și politică care avea să influențeze societatea europeană timp de decenii și care s-a bazat pe loialitate, datorie militară și proprietate. Instituțiile de bază ale feudalismului au fost stabilite în special în timpul domniei lui Carol cel Mare, perioadă în care a avut loc o dezvoltare și o consolidare semnificativă.

Cucerirea normandă și Anglia feudală

Regele Harold Godwinson a fost detronat în Bătălia de la Hastings din 1066 de către William Cuceritorul, duce de Normandia, care invadase Anglia. În acest moment a început oficial Cucerirea normandă și dinastia normandă a fost stabilită în Anglia. William și succesorii săi au instituit un regim feudal care a modificat peisajul social și politic al Angliei.

În cadrul sistemului feudal normand, regele acorda pământuri și titluri celor mai devotați și puternici supuși ai săi. Aceste daruri erau denumite fiefuri, iar proprietarii lor, lorzi. În schimbul feudalității față de monarh, seniorii se angajau să fie fideli monarhului și, de asemenea, acceptau să îndeplinească și alte responsabilități, cum ar fi serviciul militar. Regele și nobilii săi erau legați printr-o rețea complexă de legături sociale și politice produse de acest aranjament.

Sistemele judiciare și guvernamentale englezești au suferit modificări după cucerirea normandă. William a popularizat ideea de Exchequer, o organizație financiară centralizată care se ocupa de gestionarea trezoreriei regale și de colectarea impozitelor. În plus, a înființat Curia Regis, un consiliu de consilieri care îl sprijinea pe monarh în administrarea regatului. Curia Regis, o adunare legislativă bicamerală care servea interesele nobilimii și ale oamenilor de rând, a evoluat în Parlamentul englez.

Sistemul feudal al normanzilor a avut un efect profund asupra civilizației engleze. Acesta a stabilit o structură socială riguroasă, cu regele și nobilii săi la cele mai înalte niveluri de autoritate și privilegii. Clasele inferioare, inclusiv țăranii și șerbii, aveau puține drepturi sau libertăți, dacă nu chiar deloc. Acestea se aflau la baza ordinii sociale. Sistemul a contribuit, de asemenea, la crearea unei culturi engleze separate și influențate de practicile normande.

Sistemul feudal normand a avut defecte și limitări, însă a avut un impact semnificativ asupra istoriei și identității Angliei. A stabilit cadrul pentru monarhia puternică și centralizată care avea să conducă politica engleză timp de multe secole. De asemenea, a contribuit la modelarea culturii, limbii și legislației engleze. Mai multe fațete ale culturii și societății engleze poartă încă urmele Angliei medievale și ale cuceririi normande.

Feudalismul în Japonia

În Japonia feudală, shogunul era însărcinat cu menținerea legii și a ordinii și avea ultimul cuvânt de spus în toate. Un consiliu de consilieri îl susținea pe shogun și îl ajuta în luarea deciziilor și în îndeplinirea sarcinilor sale. Autoritatea shogunului era moștenită, iar funcția era transmisă din tată în fiu.

Daimioții erau a doua cea mai puternică clasă. Aceștia erau lorzi feudali aliniați la shogun care controlau resursele și dețineau teritorii. Daimyos aveau propria armată de samurai care îi ajutau să mențină ordinea în interiorul teritoriilor lor respective. Pe lângă faptul că aveau autoritatea de a promulga legi și de a înfăptui justiția, daimyos erau însărcinați cu colectarea impozitelor de la cetățenii lor.

Shogunul și daimyos îi angajau pe samurai, care reprezentau clasa războinică din Japonia feudală. Samuraii erau membri respectați ai societății, care primiseră o pregătire militară extensivă încă de la o vârstă fragedă. Samuraii trebuiau să respecte codul de onoare strict bushido pentru a-și proteja stăpânii și domeniile. În sferele lor de influență, samuraii se ocupau, de asemenea, de impozitare și de aplicarea legii.